Teatrul Mariinsky a jucat un rol cheie în crearea renumitei școli de balet din Rusia. În cei peste 200 de ani de istorie, această instituție a oferit lumii numeroși mari artiști: aici au cântat Osip Petrov, fondatorul școlii ruse de operă, Fiodor Șaleapin sau Nikolai Figner. Pe scena teatrului au strălucit balerini precum Anna Pavlova, Galina Ulanova, Rudolf Nureev sau Mihail Barîșnikov.

Povestea teatrului începe în 1783 când, din ordinul împărătesei Ekaterina a II-a a fost inaugurat, în Piața Karuselnaia (devenită ulterior Teatralnaia) din Sankt-Petersburg, Bolșoi Kamennîi teatr (Teatrul Mare de piatră). Construit după proiectul lui Antonio Rinaldi, edificul a uimit prin arhitectura măreață și impunătoare, dar și prin scena rotativă.

În 1836, la mai bine de 25 de ani de la incendiul care a distrus costume, decorațiuni și o parte din fațada clădirii, arhitectul Alberto Cavos demarează vaste lucrări de îmbunătățire a acusticii teatrului. Acoperișul sub formă de cupolă este înlocuit cu unul plat, sala principală este marită și lăsată fără coloanele care distorsionau sunetul. În 1859 alt incediu distruge în totalitate o aripă a imobilului, așa numitul Teatrul-circ.

Același arhitect Kavos primește misiunea de a construi un teatru nou, care a și primit, de altfel, numele de Mariinsky, în cinstea împărătesei Maria Aleksandrovna, soția lui Aleksandr al II-lea. Aici, în noua clădire se mută grupul de balet, a cărui conducere este preluată, în 1869, de Marius Pepita, dansator, pedagog și coregraf francez, unul dintre cei mai influenți maești de balet din istoria acestui dans. Din repertoriul ansamblului de balet, Pepita a păstrat spectacolele clasice, premul Giselle, Esmeralda, Corsarul, dar ușor cizelate.

Citește și Navă extraterestră? Nu, clădirea unui teatru! GALERIE FOTO

Balerul Baiaderka, a introdus pentru prima dată compozitii coreografice mari, unde ”dansul se supunea muzicii, iar muzica se înclina în fața dansatorilor”. Fericita întâlnire dintre Pepita și renumitul compozitor Piotr Ciaikovski, în opinia căruia ”baletul este tot o simfonie”, a condus la crearea spectacolului Frumoasa din Pădurea adormită, un adevărat peom dedicat muzicii și coregrafiei. În colaborare cu Lev Ivanov, Pepita pune în scenă Spărgătorul de nuci. După moartea lui Ciakovski, baletul Lacul lebedelor capătă a doua viața la Teatrul Mariinsky.

În 1917, după revoluția bolșevică, Teatrul Mariinski devine Teatrul de operă și balet, iar în 1935 i se dă numele Kirov. În timpul celui de-al Doilea Război mondial, teatrul este evacuat la Permi, unde spectacolele continuă inclusiv cu mai multe premiere. Și numai în 1992, el redeveni Teatrul Mariinsky.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.